Biblia este scrisoarea lui Dumnezeu, adresată nouă oamenilor. O numim "Biblia" (greaca "bibllos" - carte). Este cea mai buna, importantă şi indispensabilă CARTE a tutror timpurilor, pentru toţi oamenii

Noi o numim "SFÂNTA SCRIPTURĂ", deoarece mesajul ei scris este sfânt (inspirat de Dumnezeu), poate mântui şi sfinţi.

O numim "CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU" deoarece prin intermediul ei EL vorbeşte cu noi.

Cine a scris Biblia?

Două însuşiri ne arată ceva despre fiinţa lui Dumnezeu:

1. DUMNEZEU este sfânt. El nu interacţionează cu păcatul. El se asociază doar cu binele şi curăţia. El dispreţuieşte răul = Ps 5:4; 1.Petr 1:16; 2.Ex 20:5; 3.Lev 11:45; 19:2; Mat 5:48; Evr 1:13.

a) Din sfinţenia lui Dumnezeu rezultă dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept în judecata Sa. El numeşte bine ce este bun şi răsplăteşte ca atare. Răul e numit rău şi este osândit. Dumnezeu cântăreşte toate gândurile, vorbirile şi atitudinile oamenilor într-un mod drept. Mânia lui Dumnezeu este o expresie a faptului că El este drept. = Iov 34:11,12,19-21; Prov 16:2; Ps 11:4; FA 10:34; 17:31; Rom 2:6-11; Ap 16:5; Spr 17:3; 24:12; 5:21; Ps 66:10; Ecl 11:9; Rom 12:19; 5.Mo 4:24; 1.Sam 16:7.

b) Credibilitatea lui Dumnezeu este un efect al sfinţeniei Sale. Dumnezeu este curat, neschimbător în adevărul Său. El nu amăgeşte ci împlineşte ceea ce a promis. = Num 23:19; Deut 32:4; Ps 33:4; Mat 24:35; Io 14:6; 18:37; Evr 6:18; 1.Sam 15:29.

2. Dumnezeu este plin de har şi îndurare, deci Dumnezeu oferă dragostea Sa tuturor oamenilor într-un mod necondiţionat. El oferă iertarea sa tutror păcătoşilor ce regretă şi se pocăiesc de viaţa lor. = Ex. 34:6-7; Deut 4:31; Joh 3:16; Mat 5:45; Rom 3:23-25; Ps 86:15; 103:3-5,8-13; Evr 4:15,16.

a) Prin intermediul harului şi a îndurării înţelegem credincioşia lui Dumnezeu. Dumnezeu este credincios în împlinirea promisiunilor sale. La vremea Sa aduce chiar şi judecata = Deut 32:4; 7:9; FA 13:34; Evr 10:23; 11:11; 1.Cor 1:9; 10:13; 2.Cor 1:18; 1.Thes 5:24; 2.Thes 3:3; 2.Tim 2:13; 1.Io 1:9; Ap 19:11.

b) Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este o manifestare a harului divin. În dragostea Sa, Dumnezeu îl suportă pe păcătos, amânând pedeapsa meritată, aşteptând căinţa păcătosului. = Ps 103:8; Ex 34:6; Rom 2:4; 11:22; 2.Petr 3:9,15; Ps 86:15; 145:8; Neemia 9:17; Nah 1:3; Is 48:9; Num 14:18; Rom 9:22.

Pentru ce a creat Dumnezeu lumea?

1. Isus Hristos este Dumnezeu adevărat. Sfânta Scriptură vorbeşte de preexistenţa Sa înainte de a deveni om Ioan 8,58). El avea parte de slava divină înainte de creaţie: Ioan 17:5, 24şi Filipeni 2:6.
Prin EL - Logosul - s-au creat toate lucrurile (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16;2:9).

2. El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1:18).El este, ca fiu, parte a Triunităţii divine. Este cel întâi din Tatăl, unit prin dragostea Sa: Coloseni 1:15;Ioan 17:23; Mat 26,63.64; Ioan 10,30; Col 1:3-4; 2:9; 1. Ioan 5:20.

3. El este oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei lui: Ioan 12:45; 14,9, Evr 1:3; Col 2:9.

4. El este cel întâi născut din toată creaţia: Col 1:15.

5. El este chipul Bisericii: Efes1:20

6. El a devenit om adevărat, născut din fecioara Maria, conceput de Duhul Sfânt. El s-a smerit luând chip de rob. În natura umană, prin ascultarea Sa L-a proslăvit pe Dumnezeu. Prin căutarea celor păcătoşi a fost expresia vizibilă a dragostei lui Dumnezeu.

Pentru ce a venit Isus în lume?

El a părăsit slava cerească, întrupându-se ca om pe acest pământ, pentru:

1. Proslăvirea lui Dumnezeu Tatăl;
2. Să-I dea Tatălui cinstea ce i se cuvine, în urma necinstirii lui Dumnezeu, de către om;
3. A-l împăca pe om cu Dumnezeu;
4. Instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

Referinţe biblice: Gal 4,4-5; Is 53,5-6; Ezec 34,16; Rom 3,25f; 2. Cor 5,21; 1. Tim 2,5-6; Apoc 10,43; Io 3,16; 1. Io 2,2, Efes 1,20-11

De ce şi pentru cine a suferit şi a murit Isus?

Domnul a suferit şi a murit pentru:
1. A împăca justiţia lui Dumnezeu
2. A ne curăţi de păcatele noastre
3. A ne elibera de sub puterea Satanei.

Referinţe biblice: Is 53,2-7; Ioan 1,29; 1. Pet 2,24-25; Rom 5,8,18-21; 4,25; 2. Cor 5,19-21; 1. Io 1,7; 2,2; Io 3,16; Efes2,14-16; Rom 8,34;Evr2,14-18; Gal 3,13; 1,3; 2,10; 1. Cor 15,3; Tit 2,14; 1. Tim 2,6

Ce importanţă are învierea lui Isus Hristos?

1. El a dovedit că nu este învins, ci dimpotrivă a biruit moartea şi pe Satan
2. Credincioşii Lui au un Mântuitor viu ce a fost înălţat la cer.
3. Doar un Domn înviat a putut să-i investească pe credincioşii Săi cu putere şi curaj, pentru a duce lumii Evanghelia.
4. El cel înviat este garantul învierii noastre.
5. El ne învredniceşte pe noi credincioşii Săi la trăirea unei vieţi plăcute înaintea lui Dumnezeu.

Referinte biblice: 2. Tim 1,10; Ioan 11,25.26; Is 53,11-12; Fil 2,9-11; 1.Cor 15,12-23; Ro4,25; 1. Cor 6,14; Luca 24, 5-11.34.46-48; 1. Cor 15,55-57; 2.Cor 4,14

Omul a fost creat după "Chipul lui Dumnezeu". Acest adevăr este vizibil prin faptul că omul este o fiinţă morală, care poate gândi. Cu toate că raportat la Dumnezeu omul este finit, el are totuşi unele din însuşirile lui Dumnezeu, însuşiri ce caracterizează personalitatea sa şi anumeŞ poate gândi (Gen 2:19,20; 3:8); simţi (Gen 3:6); voi (Gen 3:6,7) ...

Biblia ne mărturiseşte că trupul supus putrezirii a celui credincios va îmbrăca neputrezirea (1. Cor 15:53,54). Mai ştim că după moarte cel credincios va fi la Hristos Cei necredincioşi se vor afla sub osânda / condamnarea lui Dumnezeu. = Iov 19:25,26; Ecl 12:7; 2. Cor 5:1-10; Rom 14:7-10; 1.Tes 4:17b; 5:23; Fil 2:10; Rom 8:23

Adam şi Eva au ascultat de Satan, un arhanghel al lui Dumnezeu, numit Lucifer (Is 14:12). Satan le-a vorbit prin intermediul unui şarpe şi i-a momit la neascultarea faţăde Dumnezeu. Au încălcat porunca divină care nu le permitea să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Gen 2:16,17; 3:1-6; Iac 1:13-15; 2. Cor 11:3).

Care au fost consecinţele căderii în păcat?

Consecinţele căderii în păcat au fost:

1. Izgonirea din grădina Eden însemnând pierderea dreptului la comuniunea lui Dumnezeu (Gen 3:23,24).

2. Blestemarea omului şi a pământului asociate cu dureri, necazuri, moarte (Gen 3:16-19).
O excepţie de la moartea fizică au avut-o
a) Enoh, care a fost răpit la cer: Gen 5:24;
b) Ilie, care a fost răpit la cer într-un car de foc: 2.Regi 2:1,11,12;
c) credincioşii care vor experimenta revenirea Domnului Isus. Ei nu vor muri ci vorfci vor fi îmbrăcaţi cu un trup de slavă, întâmpinându-l pe Domnul în văzduh = Io 5:24; 1.Tes 4:15-17; 1. Cor 15:51,52.

3. Simt nevoia de a păcătui, având în consecinţă un cuget împovărat. Prin păcatul înaintaşilor noştri a intrat păcatul în lume. Prin păcat a intrat moartea, iar moartea a ajuns la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit (Rom 2:15; 5:12-21).

4. Sentimentul că s-a  pierdut ceva în urma păcatului, cât şi dorinţa după mântuire sunt efecte ale căderii în păcat. Omul nu se simte una cu păcatul, dorind să se elibereze de păcat. În această stare el este nefericit şi e în căutarea păcii şi a eliberării (Rom 5:12,18,19; 7:24; 1. Cor 15:21,22; Gen 3:7-24; Rom 6:16-18,23; 8:19-23).